Ieri, te intrebam in vis:
“Iubito, copilul iubirii noastre
Sa fi cazut indiferent,
Faa sa vada diferenta
Intre a fi sau nu poet?”
Si raspundeai cu glasul moale,
Calcand cu pasi de catifea,
Zapada, iernile montane
“Departe-mi esti iubirea mea!”
Azi tot in vis te-ntreb:
“Iubito, copilul iubirii noastre
Sa fi cazut indiferent,
Faa sa vada diferenta
Intre a fi sau nu poet?”
Tacere…
Nu poti rosti cuvinte
Caci ele sunt prea sfinte
Sa se depuna pe otel.
19 ianuarie 2009
CULTURE4LIFE 