Am revăzut cărări de suferință
În munții mei, plini d-așteptări
M-am îndoit de-a mea credință
Și-am străbătut oceane-n zori.
Vedeam în spuma lor cum trece răsăritul
Și soarele de-un roșu-aprins
Clădeam și demolam cu disperare mitul
Iubirilor ce nu s-au stins.
Sfârșit abject de epocă boemă,
Sfârșit nefast sentimental,
Iubirea mea în stare gemă,
Poet pierdut în vis letal.
Declinul mi-a sădit mormânt
Pe care au crescut iluzii,
Declinul mi-a lăsat cuvânt:
“O să trăiești printre confuzii”!
31 martie 2009
ora 13:00
DreamPoet
CULTURE4LIFE 