Mircea Cartarescu
un timp am fost atat de apropiati amandoi
incat imi aminteam episoade din copilaria ta
si visam visele tale
si cand tu iti mancai curcubeul la lactobarul de langă Scala
eu schimbam fete- fete…
un timp am fost atat de fericiti amandoi
incat stateam la facultate in aceeasi banca
si fondul de ten de pe fruntea ta mi se parea mai important pentru omenire
decat marile descoperiri geografice.
si apoi treceam dizolvand in culoarea de televizor in culori a umbrelei
magazinele cu frapé-uri, furouri si doftorii din pasaj
cei o suta cinci zeci si patru de centimetri ai tăi
maturau asfaltul in fata noastra
si spintecau cu lanternele intunericul bulevardului
in dreptul teatrului foarte mic
si iti carau in memeorie alte glasuri, alte incaperi…
dar s-a sfarsit, s-a sfarsit ! de-acuma cu care amant
te mai impleticesti pe sub stele, pe sub bolovanii de diamant?
de-acum patina timpului aproape-a virat
pe patinoarul parului tau patinat.
adio!
adio!
Adio!
la revedere, dragoste, in toamna aceasta !
de-acum amorul nostru sparge asfaltul pentru lucrarile de canalizare
ca sa ne asigure o existenta decenta.
vreau sa-ti mai spun
ca aseara s-a prabusit de singuratate
romarta copiilor.
CULTURE4LIFE 